Laura + Catalin ~ la mare, la soare

Imi aduc aminte ca era intr-o zi de miercuri, dupa-masa, la “crepusculul” dintre vara-toamna. Suna telefonul. Era Catalin.

– “Hellooo!”
– “Salut! Ce faceti maine?”, zise Catalin, scurt.
– “E joi maine, nu?”
– “Da!”
– “Aaa…habar nu am. Why?!”
– “Sunteti liberi maine?”
– “Da, oarecum, ne pregatim echipamentul, calcam haine, incarcam baterii, impahetam. Plecam la o nunta in afara Bucurestiului si avem ceva de condus pana acolo”
– “Ce ziceti sa ne strangem rufele si sa tragem o fuga pana la mare?”
– “Maine?! Waaai, asa din scurt?! Pfaaaa…”, am zis cu o fata luuunga. Imi era o lene sa ies din casa, stiind ca am de lucru, apa e uda, drum e lung… “Pai si ce facem la mare?” am intrebat oarecum nedumerit.
– “Balaceala si poze. Va surade?”
– “Clar! Pun bateriile la incarcat.”
– “La ce ora vreti sa ne vedem?”
– “Pe la 10. E ok?”
– “Super. Ne vedem maine!”
– “Ne vedem joi, ne vedem joi…tanananaaaaaa”

Catalin a inceput sa rada, am stabilit ora si ne-am salutat, la fel de scurt. Era la job. Nu stiu cum, insa m-a convins instant. Doream de mult sa tragem o fuga pana la mare, sa facem niste poze, fun si muzica buna pe drum. Si bineinteles, cafea! Eram tare adormit in dupa-masa aceea. Iar acele poze trebuiau sa fie inainte de nunta, adica o sedinta foto de logodna 🙂

Joi, ne-am adunat cu mic cu mare in parcare. Si cum dimineata mai este ceva de rezolvat, a trebuit sa mergem pana la magazinul F64, ca sa luam ceva, apoi la mercerie, ca sa luam ceva, apoi….De fapt a fost invers. Apoi la un peco, pentru rovineta, cafea, tigari, sandwichuri, apa, suc…de zici ca plecam de acasa pentru cateva zile. Bineinteles ca i-am rugat pe Laura si pe Catalin daca as putea sa o iau si pe d-ra Mooky, care pana atunci nu vazuse o balta asa de mare. Desi am zis-o cu jumatate de gura, avand emotii pentru ca nu a mai mers asa de mult cu masina, au zis da, in special pentru ca o indragesc tare mult 😀 Asa ca am luat echipamentul intr-o mana, cainele in alta si jap, in masina, spre mare, la soare.

Pe Laura si Catalin i-am cunoscut…nici nu mai stiu cand, dar cu siguranta ne-am vazut prima data la lansarea unui numar al Revistei de Povestiri, unde, cred ca la fiecare intalnire au venit oameni tare faini si ne-a facut mare placere sa ii cunoastem. Ba mai mult, am mai adus si lume draga noua sa asculte povestile cu talc a lui Motanov si sa participe si ei la tot felul de joculete care mai de care mai trasnite.

Pana la nunta lor, care a fost una deosebita si nonconformista, va lasam  plutind pe poze…A, pardon, pe valuri.

ps: Mooky e chestia aia mica, paroasa si maro.

 

 

  • Laura Constantinescu-CristeaDecember 9, 2014 - 9:14 pm

    You are the greatest! Și vă mulțumim pentru relaxare, fun și magie!ReplyCancel

  • Dana SacalovJanuary 9, 2015 - 8:01 pm

    Superb!!! <3 <3 <3ReplyCancel

  • Mircea CiucăFebruary 24, 2015 - 10:46 am

    Multumim! ^_^ReplyCancel

  • Mircea CiucăFebruary 24, 2015 - 10:47 am

    Si noi ne-am bucurat de fiecare clipa alaturi de voi! Magic people, voodoo people! 😛ReplyCancel

Your email is never published or shared. Required fields are marked *

*

*

Back to topcontact me :)